După schimbările din decembrie 1989, credincioșii solicită ca preotul și membrii Consiliului parohial să intervină la Primăria Municipiului Timișoara pentru obținerea unui teren în vederea construirii unui cimitir parohial.
Proiectul pentru biserică este întocmit de arhitectul Ștefan Iojică, iar ca diriginte de șantier a fost solicitat inginerul Nicolae Lăzărescu de la IPROTIM, oameni cu suflet mare și angajați dinamic în edificarea noului lăcaș de cult.
Biserica are o lungime în interior de 18,82 m și 11,28 m lățime și 4 m înălțime. Suprafața construită: 211,28 m². Biserica s-a edificat prin modificarea imobilului de pe strada Taborului nr. 20, având ca destinație inițială să devină casă parohială. Turnul și Sfântul Altar au fost construite din temelii noi, casa propriu-zisă a fost consolidată în partea de sud cu contraforți, iar zidul casei din partea stradală a fost consolidat cu contraforți, pentru a susține zidul. Stilul este bizantin-bazilical, cu trei turle pe pronaos, acoperiș de tip cloche, înalte poligonale, cu învelitori din tablă zincată, smălțuită romboidal. Streșinile de la baza turnurilor, ca și întregul acoperiș în două ape, au învelitori din țigle solzi, aduse de la Jimbolia.
Structura lăcașului este alcătuită dintr-un mic pridvor cu acoperiș trapezoidal, având învelitoarea din țiglă solzi, sprijinit pe două perechi de stâlpi rotunzi, uniți printr-o generoasă arcadă, urmat de un pronaos cu două abside laterale, rectangulare, după care se întinde un naos spațios, iar după iconostasul cochet vine absida rectangulară a altarului. Zidăria portantă este consolidată perimetral de contraforți reliefați cu discreție, iar iluminatul natural este asigurat de ferestre zvelte, arcuite în partea de sus și eșalonate simetric. În interior s-a pictat în tehnica tempera între anii 1992-1994 de pictorii Ioan și Ana Pitic Bădilă. Sfințirea s-a făcut în anul 1994 de către vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Corneanu, preot paroh fiind Nicolae Mircia.
Turnul bisericii este lucrat de dl. Tripon Ionel din localitatea Bucovăț, comuna Remetea Mare, primind suma de 45.000 lei.
În 14 noiembrie 1990, cf. PV 17, am terminat lucrările de zidărie în roșu a bisericii și a turlelor, ce au fost acoperite cu tablă, 60 m² cu 40.000 lei. S-a introdus apa și s-a executat racordarea la canal.
Ușa de la intrarea principală în biserică este făcută din lemn de stejar de către tâmplarul Boștioca Ion din localitatea Armeniș, județul Caraș-Severin, din 4 tăblii. De asemenea, s-a achitat 200.000 lei avans pentru mobilier la atelierul de tâmplărie al Mănăstirii Plumbuita din București.
S-a înaintat o adresă către Direcția Agricolă din Primăria Municipiului Timișoara privind Legea nr. 18/1991 și Legea 169/1997 pentru restituirea terenurilor proprietatea bisericii.
Licitația pentru pictorii care vor picta biserica, cf. PV 13/7 iunie 1991, și în duminica din 28 iunie 1991. Licitația nu s-a ținut din lipsă de pictori candidați de categoria I. Consiliul parohial solicită Chiriarhului ca pictura bisericii să fie realizată de pictori de categoria a II-a, întrucât nu s-au prezentat pictori de categoria I.
S-a hotărât confecționarea și montarea gardului și porților din fața bisericii cu dl. Selea Mihai de pe str. Casian Muntean nr. 3, cu suma de 25.000 lei. Țigla solzi de pe turnurile bisericii este achiziționată de la fabrica de ceramică din Jimbolia.
Pictarea iconostasului și a icoanelor prăznicare este făcută de dl. pictor Ion Sulea, care primește 50.000 lei eșalonat. De asemenea, crucea și moleniile: 1500 lei. Tencuirea turnului, montarea de jgheaburi și burlane, prin contract cu suma de 600.000 lei, au fost executate de firma Dan Cost cu sediul pe str. Gheorghe Lazăr nr. 34 (materiale, schelă, manoperă).
Pictura bisericii se contractează cu dl. pictor Ioan Bădilă și soția sa Ana Pitic, cu suma manoperei de 25.000 lei, cu asigurarea mesei zilnice de către credincioșii parohiei; materialele necesare picturii sunt achiziționate de parohie prin donațiile credincioșilor.
Lucrările de pictură în tempera s-au finalizat spre sfârșitul anului 1993. Familia Trandafir Fredi și Viorica, cu prietenul lor Gino Famitzi din Germania, strada Märkische 1A, Lübeck 2400, achită pictorilor toată suma picturii, ca donație în mod personal; parohia a susținut pictura cu 400 mărci și a asigurat masa zilnică pictorilor prin implicarea bunilor credincioși și a dnei Bumbescu Mărioara. Donația s-a făcut public în biserică, duminica după Sfânta Liturghie, în aclamația tuturor credincioșilor.
Se încheie finisarea tuturor lucrărilor de construcție a bisericii și se stabilește ca data de 6 martie 1994 să se sfințească biserica. În acest sens s-a cerut binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte dr. Nicolae Corneanu ca sfințirea bisericii să fie pe data de 6 martie 1994; Chiriarhul a primit cu bucurie această veste și acceptă invitația.




